Necazurile, atât cele lăuntrice, cât şi cele din afară, suportate cu răbdare pe acest Pământ, ne vor înlocui, în veşnicie, suferinţele iadului.

Atunci când noi ne străduim să-L imităm pe Domnul, ele ne arată chipul Crucii lui Hristos, care ne sălăşluieşte în viaţa veşnică, adică în Dumnezeu, spre o locuire în El fără de sfârşit.

Citeşte şi:  Nouă ne-a fost poruncit doar să răbdăm şi să ne purtăm crucea, însă noi toţi fugim de crucea dată nouă de Dumnezeu

A te mântui înseamnă a avea necazuri. Fără necazuri nu este mântuire, aşa precum pentru un urmaş al lui Hristos nu există fericire pe acest Pământ, după cum citim în Sfânta Evanghelie: „în lume necaz veţi vedea” (Ioan 16, 33).

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc

Extras din Calea rugăciunii lăuntrice – Manualul isihiei, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pag. 33