“Doamne, Dumnezeul Puterilor, Cel mare şi înfricoşat, cel bogat şi prea bun, cel prea milostiv şi îndurat, pleacă-Te şi mă auzi pe mine învechitul şi păcătosul. Tu, Care ai mântuit pe Iona din pântecele chitului şi pe Daniil din gurile leilor, mântuieşte-mă şi pe mine în ceasul morţii de întunericul cel adânc al tuturor răutăţilor. Să nu îngădui diavolului să vină la patul morţii robului Tău. Să nu vadă, Doamne, sufletul meu întunericul diavolilor, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie, nici la ieşirea sufletului, nici când se urcă el în văzduh.

Să nu batjocorească, blestematul balaur, ticălosul meu suflet, când va ieşi din acest ticălos trup. Să nu-l răpească, Domnul meu, Hristosul meu, Iisusul meu, Dumnezeul meu, Lumina mea, să nu-l rapească duhul cel întinat şi împuţit şi să-l târască în prăpastia pierzării. Să nu vadă ochii mei, Stăpâne şi Dumnezeule al cerului şi al pământului, urâtul şi întunecatul lui chip.

Ci, în ceasul sfârşitului meu, Împarate al meu, Preasfinte, Întreit Sfinte şi Preaslăvite, trimite-mi milă Ta şi adevărul Tău. Trimite, Dumnezeul meu, în acea zi la robul Tău, pe Arhistrategul Mihail; trimite- mi pe Gavriil, pe Uriil, pe Rafail, pe marii şi străluciţii voievozi cu preacuratele şi prea fericitele lor ostiri, ca să zdrobească pe nesăturatul balaur al iadului, care scrâşneşte cu dinţii, poftind să răpească şi să înghită pe cel ce trăieşte în evlavie. Afundă-l, Dumnezeul meu, în ceasul sfârşitului meu, cu toată întinata lui oştire în adânc, în tartar, în întuneric şi în scrâşnirea dinţilor.

Trimite, Doamne Iisuse Hristoase, fericirea mea, învierea mea, trimite în ceasul acela pe Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Duhul Adevărului, să ia duhul meu în negrăită dulceaţă şi în sfinţenia Lui cea veşnică. Trimite-L să mă întărească cu sabia ce va merge înainte şi va nimici pe viclenii stăpânitori ai întunericului, pe necuraţii diavoli. Pentru ca să cadă în foc, în întuneric, în haos, în iad, această urâciune a fărădelegii şi eu să pot trece, fără durere, vămile văzduhului şi să ajung la Tine, Lumina cea în trei străluciri.

Să cad la milostivirea Ta, să sărut preacuratele Tale picioare, să mă umplu de dumnezeire, de Duhul Tău cel Sfânt şi să mărturisesc nemasurata minune pe care ai săvârşit-o pentru mine: cum m-ai adus la pocăinţă, cum m-ai învăţat şi cum, din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. Pe toate le voi spune înaintea sfinţilor îngeri, cuprins de strălucirea dulceţii şi de fericirea dumnezeieştii bucurii şi-Ţi voi cânta atunci marea cântare a cântarilor, răpit de negrăită mireasmă a harului şi a dumnezeieştii Tale frumuseţi.

Auzi-mă, Dumnezeul meu, deşi în fiecare zi fac fărădelegi înaintea ochilor Tăi; auzi-mă, Împăratul meu, Mântuitorul meu, şi mă învredniceşte să intru în slava Ta, precum Te rog ziua şi noaptea şi cer de la măreţia Ta cea fără de moarte şi dătătoare de viaţa. Cu căldură Te rog iarăşi şi mereu, Doamne Iisuse Hristoase, trimite în ceasul sfârşitului meu pe Prealuminata Fecioară, pe Biserica cea prea curată, pe păzitoarea cea sfântă a bogăţiei Tale, să mă întărească, Hristoase al meu.

Trimite-mi în ceasul acela pe Sfântul Înaintemergatorul şi Botezatorul Ioan, steaua cea luminoasă, pe Apostoli, pe prooroci şi pe mucenici, pe mărturisitori şi pe evanghelişti, pe cuvioşi şi pe drepţi, ca s ă slăvească făptura Ta. Da, Nemuritorule Doamne, ascultă-mă pe mine păcătosul şi mă învredniceşte să dobândesc slava Ta cea negrăită, veşnică şi întreită.

Ci, Doamne dă odihnă şi la tot robul Tău în ceasul sfârşitului lui şi ascultă această rugăciune spre ruşinea necuraţilor demoni. Pierde-i, Stăpâne, cu mâna Ta cea atotputernică; pierde-i, Atotputernice, cu sabia Ta, arde-i, Atotputernice, Preaînalte, şi înfricoşate, cu trasnetul mistuitor al puterii Tale. Să fie Doamne această rugăciune pentru toţi cei care se află în ceasul sfârşitului, răcorire şi odihnă, somn şi linişte, mireasmă şi bucurie, întărire şi scăpare, sprijin şi ajutor. Da, Doamne al părinţilor celor sfinţi, care bine au plăcut ţie din adâncurile veacurilor şi până astăzi, nu trece cu vederea cererea mea, Sfinte; nu te întoarce de la rugăciunea mea Milostive, ci, fă această rugăciune a mea sabie cu două ascuţişuri, dumnezeiască, cerească, ucigatoare pentru demoni, cu urgie împotriva duhurilor răutăţii, dar plină de bunătate, de iertare, de milostivire şi bunăvoinţă, pentru ca această rugăciune să covârşească mulţimea păcatelor celor ce se află în ceasul sfârşitului şi să le uşurezi povara lor, să le miluieşti, Sfinte sufletul lor şi să le sfinţeşti suişul lor spre Tine.

Încununează-i cu milostivirea Ta, scrie-i în cartea aleşilor Tăi, dăruieşte-le desfătarea raiului. Şterge nelegiuirile lor cu nemărginita bogăţie a darului milostivirii Tale; iartă-i, miluieşte-le sufletul lor şi-i mântuieşte. Milostiveşte-Te, ajută, miluieşte, acoperă şi-i păzeşte după mare milă Ta. Arată-Ţi, iubirea Ta de oameni; trimite-le înger de pace şi preacurata Ta dragoste; deschide-le braţele Tale cele pământeşti, înmiresmează-i cu nespusele Tale miresme, ca să fugă de la ei ruşinaţi urâţii şi înşelătorii diavoli. Fă-i cenuşă în focul gheenei pe cei ce îndrăznesc să chinuie şi să înspăimânte bietul suflet.

Să se împlinească aceasta ori de câte ori se va auzi săraca mea rugăciune. Da, Stăpâne Iisuse Hristoase, Lumina lumii, auzi-mă ca un Preabun şi dă har şi milă acestei rugăciuni. Fii, Tu Însuţi ajutor, acoperământ şi mântuire celui ce va chema numele înnoroiatului Nifon. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă Iubitorule de oameni Sfinte şi dăruieşte-mi cererea care cheamă Preaputernic numele Tău. Amin“.